Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Din ce în ce mai des, ajungem să conjugăm verbul a se certa de cele mai multe ori la persoana întâia plural. „Ce faceți? Eh, ne certăm”. „Cum mai merg lucrurile pe acasă? Iar ne-am certat”. „Ce mai știi de cutare? Nu știu, suntem certați”.

Dacă mă cert cu cineva săvârșesc vreun păcat?

O problemă evidentă care vine din certuri este tulburarea, pierderea liniștii. Și este o problemă gravă dar nu este singura problemă care apare în cadrul certurilor.

Părinte Serafim,

Felicitări pentru curajul cel bun! Ai pus problema foarte bine, dar ai procedat și mai bine prin faptul că ți-ai asumat public această poziție. Priveam și eu uluit revărsarea de rătăcire dinspre Petru Vodă, aberațiile părintelui Valica cu pretenții de analize teologice, toată isteria apocaliptică, acest armaghedon reloaded de cea mai proastă inspirație hollywoodiană - și chiar mă întrebam dacă în Biserică nu mai este nimeni care să le răspundă. Lucram și eu la un articol, n-am mai răbdat, dar văzând scrisoarea ta m-am liniștit și m-am întors la treburile mele.

Scrisoare deschisă Înaltpreasfințitului Teofan,
arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

Înaltpreasfințite Părinte

Am auzit de multe tipuri de regimuri în ziua de astăzi care se bazează pe eliminarea sau reducerea carbohidraților. Unul dintre aspectele cele mai întâlnite este renunțarea la pâine. Ar trebui să țineți cont de faptul că nu mă pretind a fi expert nutriționist dar totuși există în astfel de abordări unele probleme observabile cu ochiul liber și neavizat.

Mulți sunt păcăliți în ziua de azi de firme apărute ca ciupercile după ploaie care fac asigurări de sănătate, pentru pensie, asigurări de viață, pentru studii și alte multe asemenea. E o adevărată industrie și, în același timp, o mafie cu acte în regulă. Când au căzut cele două turnuri în New York, au dat faliment două firme de asigurări. Nu li se plătiseră destui bani?

Eu am murit. Hristos trăiește-n mine,
Mi-e inima de-a pururi desfătată,
Căci îngerii fac slujbă ne-ncetată,
Deasupra bietei mele rogojine.

Cântarea mea de slavă înălțată,

Luminile Tavorului te-nvață,
O, suflete, cum să te schimbi la față.
Și de voiești să fii un alt Hristos,
Pe ucenici să-i lași la poale, jos.
În ploaia harului, pe vârf de stâncă,

Smerenia mea aș vrea să fac o danie:
Să dau întraga mea agonisire,
Să se zidească nouă mănăstire,
În sufletul umbrit de pocăire.

Ducând în mâini prinosul de iubire,

Într-a sufletului vie,
Crește, poamă aurie,
Dragostea - viță de soi,
Cu mlădițe lungi și moi.
Tare-aș vrea să mi te fac,
Cruce, dragostei arac.
Mlada dragostei să crească,

La citirea acestor cuvinte probabil că mulți se vor gândi la imagini gen Terminator sau măcar ceva luat din scrierile lui Asimov. Totuși nu despre SF vreau să vorbesc ci despre ceva care deși probabil că părea SF la un moment dat, astăzi a devenit realitate.